Marți, cu Sandu Grecu

Când eram copil jucam fotbal pe terenul școlii, care a fost făcut în pantă. Pe-o parte, cum spuneam noi. Așa e relieful și așa a rămas, de la mama natură. 

Mie îmi plăcea să joc mai mult pe partea din vale, să urc cu mingea în deal și să șutez. Invers era mai greu. Pentru că balonul se ducea la vale și era greu să îl controlezi, dar mai ales să alergi după el.

La lecțiile de educație fizică jucam mai rar fotbal. Dar și când jucam, ne împărțeam în 2 echipe: de băieți și de fete. Eu preferam, însă, să joc în echipa fetelor. În primul rând pentru că nu trebuia să pasez. Jucam doar eu cu mingea. Adevărat că îl luam și pe Costea Brașoveanu în echipă, care era cel mai bun fundaș și nu trecea nimeni de el. Așa și câștigam, datorită lui. 

În clasă mai aveam 2 greci. Doi frați gemeni, care aveau numele de familie Grecu. Noi le spuneam ”cei doi totuna”. Nu sunt rudă cu ei. Unul era mai sensibil. Și când glumeam după meci că au luat bătaie de la echipa de fete începea să plângă...   

Revin la terenul copilăriei. Era și un avantaj faptul că acesta a fost făcut în pantă. La o oră după ploaie, terenul era deja scurs și se putea juca fotbal. Pentru cei din sat era un mare avantaj. Pentru că uneori acolo se adunau toți copiii satului. Era singurul loc fără glod. 

Plase la porți nu am avut niciodată. Indiferent că era gol sau nu, dacă mingea trecea de portar trebuia să alergăm după ea în livada cu nuci a școlii, sărind din alergare peste tranșeele săpate pentru pregătirea militară a claselor de absolvire.

La un teren adevărat, drept și cu iarbă netedă doar visam. Spre deosebire de suedezi. 
În Malmo, al treilea ca mărime oraș din Suedia, cunoscut mai mult pentru faptul că acolo s-a născut Zlatan Ibrahimovic, au construit un teren de fotbal cu denivelări artificiale. Denivelări e puțin spus. Sunt adevărate pante. Vezi poza de mai jos. Și mai ales cum arată porțile, care sunt și ele curbate și ondulate. Totul pentru distracția copiilor. 

Dar principalul, autorul proiectului zice că un astfel de teren este ca viața: te ajută să te descurci atunci când mingea îți sare altfel decât te-ai fi așteptat. 

De ce vă spun toate acestea? Aveți răbdare. Proiectul ”Fotbal în școli” nu este doar despre fotbal. Este despre viață. Și reușita lui depinde de noi toți. De părinți, de învățători, de bunici, de toți. Și nu contează cât de drept este terenul. Importantă este pasiunea pentru fotbal.